Articolul 6

1) Conditiile de depunere si inregistrare a marcilor de fabrica sau de comert vor fi stabilite de legislatia nationala a fiecarei tari a Uniunii

2) Totusi, o marca depusa de un cetatean al unei tari a Uniunii intr-o tara a Uniunii nu va putea fi refuzata sau invalidata, pentru motivul ca ea nu ar fi fost depusa, inregistrata sau reinnoita in tara de origine.

3) O marca inregistrata reglementar intr-una din tarile Uniunii va fi considerata ca independenta de marcile inregistrate de celelalte tari ale Uniunii, inclusiv in tara de origine.


Articolul 6 bis

1) Tarile Uniunii se obliga, fie din oficiu daca legislatia tarii o ingaduie, fie la cererea celui interesat, sa refuze sau sa invalideze inregistrarea si sa interzica folosirea unei marci de fabrica sau de comert care constituie o reproducere, imitatie sau traducere, putind crea confuzie, a unei marci pe care autoritatea competenta a tarii de inregistrare sau de folosire o va considera ca este notoriu cunoscuta ca fiind deja marca unei persoane admise sa beneficieze de prezenta Conventie si ca fiind folosita pentru produse identice sau similare. Se va proceda la fel atunci cind partea esentiala a marcii constituie o reproducere a unei astfel de marci notoriu cunoscute, sau o imitatie putind fi confundata cu aceasta.

2) Un termen de cel putin 5 ani de la data inregistrarii va trebui acordat pentru a se cere radierea unei astfel de marci. Tarile Uniunii vor putea sa prevada un termen in care sa poata fi ceruta interzicerea folosirii.

3) Nici un termen nu va fi stabilit pentru depunerea cererilor de radiere sau de interzicere a folosirii marcilor inregistrate, sau folosite cu rea-credinta.


Articolul 6 ter

1) a) Tarile Uniunii convin sa refuze sau sa invalideze inregistrarea, sau sa interzica prin masuri corespunzatoare folosirea, fara autorizatia organelor competente, fie ca marci de fabrica sau de comert, fie ca elemente ale acestor marci, a stemelor, drapelelor si a altor embleme de stat ale tarilor Uniunii, a semnelor si sigiliilor oficiale de control si de garantie adoptate de catre ele, precum siimitarea a oricaror semne heraldice.
b) Dispozitiile de la litera a) de mai sus se aplica, de asemenea, stemelor, drapelelor si altor embleme, initialelor sau denumirilor organizatiilor internationale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe tari ale Uniunii, cu exceptia stemelor, drapelelor si altor embleme, initiale sau denumiri care au format deja obiectul unor acorduri internationale in vigoare, menite sa asigure protectia lor.
c) Nici o tara a Uniunii nu este obligata sa aplice cu buna stiinta dispozitiile de la litera b) de mai sus in dauna titularilor de drepturi cistigate inainte de intrarea in vigoare, in tara respectiva, a prezentei Conventii. Tarile Uniunii nu sint obligate sa aplice aceste dispozitii, atunci cind folosirea sau inregistrarea prevazuta la litera a) de mai sus nu este in masura sa sugereze publicului existenta unei legaturi intre organizatia in cauza si stemele, drapelele, emblemele, initialele sau denumirile respective, sau daca aceasta folosire sau inregistrare nu este in mod vadit de natura a insela publicul cu privire la existenta unei legaturi intre cel care le foloseste si organizatie.

2) Interzicerea stemelor si a sigiliilor oficiale de control si de garantie se va aplica numai in cazurile cind marcile in care ele vor fi cuprinse vor fi destinate sa fie folosite pentru marfuri de acelasi fel sau de fel asemanator.

3) a) Pentru aplicarea acestor dispozitii, tarile Uniunii convin sa-si comunice reciproc, prin intermediul Biroului international, lista emblemelor de stat, a semnelor sau sigiliilor oficiale de control si de garantie pe care doresc sau vor dori sa le puna, in masura absoluta sau in anumite limite, sub protectia prezentului articol, precum si orice modificari ulterioare ale acestei liste. Fiecare tara a Uniunii va pune, in timp util, la dispozitia publicului, listele care i-au fost notificate.
Totusi, in ceea ce priveste drapelele statelor, aceasta notificare nu este obligatorie. b) Dispozitiile de la litera b) a alineatului 1) al prezentului articol nu se aplica decit in cazul stemelor, drapelelor si altor embleme, initialelor sau denumirilor organizatiilor internationale interguvernamentale pe care acestea le-au comunicat tarilor Uniunii prin intermediul Biroului international.

4) Orice tara a Uniunii va putea, in termen de douasprezece luni de la primirea notificarii, sa transmita tarii, sau organizatiei internationale interguvernamentale interesate, eventualele sale obiectii, prin intermediul Biroului international.

5) Pentru drapelele de stat, masurile prevazute la alineatului 1) de mai sus se vor aplica numai marcilor inregistrate dupa 6 noiembrie 1925.

6) Pentru emblemele de stat altele decit drapelele, pentru semnele si emblemele oficiale ale tarilor Uniunii, si pentru stemele, drapelele si alte embleme, initialele sau denumirile organizatiilor internationale interguvernamentale, aceste dispozitii nu se vor putea aplica decit marcilor inregistrate dupa mai mult de doua luni de la primirea notificarii prevazute la alineatul 3) de mai sus. 7) In caz de rea-credinta, tarile vor putea sa radieze chiar si marcile inregistrate inainte de 6 noiembrie 1925 si care comporta embleme de stat, semne si sigilii.

8) Cetatenii fiecarei tari care vor fi autorizati sa foloseasca emblemele de stat, semnele si sigiliile tarii lor vor putea sa le folosesca chiar atunci cind exista o similitudine cu cele apartinind altei tari.

9) Tarile Uniunii sa obliga sa interzica folosirea neautorizata, in comert, a stemelor de stat ale celorlalte tari ale Uniunii, atunci cind aceasta folosire ar fi de natura sa induca in eroare cu privire la originea produselor.

10) Dispozitiile precedente nu constituie un obstacol pentru exercitarea dreptului pe care il au tarile, de a refuza sau de a invalida, prin aplicarea punctului 3 de la litera B a articolului 6 quinquies, marcile care contin, fara autorizatie, steme, drapele si alte embleme de stat, sau semne si sigilii oficiale adoptate de o tara a Uniunii, precum si semnele distinctive ale organizatiilor internationale interguvernamentale mentionate la alin.1) de mai sus.


Articolul 6 quater

1) Atunci cind, in conformitate cu legislatia unei tari a Uniunii, cesiunea unei marci nu este valabila decit daca este efectuata in acelasi timp cu transferul intreprinderii sau al fondului de comert caruia ii apartine marca, va fi suficient, pentru a se admite valabilitatea cesiunii, ca partea din intreprindere sau din fondul de comert situata in acea tara sa fie transmisa cesionarului cu dreptul exclusiv de a fabrica sau de a vinde in tara respectiva produsele insemnate cu marca cedata.

2) Aceasta dispozitie nu impune tarilor Uniunii obligatia de a considera ca valabil transferul unei marci a carei folosire de catre cesionar ar fi, de fapt, de natura sa induca publicul in eroare, mai ales cu privire la provenienta, la natura sau la calitatile esentiale ale produselor pe care se aplica marca.


Articolul 6 quinquies

A. 1) Orice marca de fabrica sau de comert inregistrata reglementar in tara de origine va fi admisa la depunere si va fi protejata, asa cum este ea (telle quelle), in celelalte tari ale Uniunii, sub rezerva celor indicate in prezentul articol. Aceste tari vor putea sa ceara, inainte de a proceda la inregistrarea definitiva, sa fie prezentat certificatul de inregistrare a marcii in tara de origine, eliberat de autoritatea competenta. Pentru acest certificat nu se va cere nici o forma de legalizare.

Va fi considerata ca tara de origine acea tara a Uniunii in care depunatorul are o intreprindere industriala sau comerciala reala si serioasa si, daca el nu are o astfel de intreprindere in Uniune, acea tara a Uniunii in care se afla domiciliul si, daca el nu are un domiciliu in cadrul Uniunii, tara nationalitatii sale, in cazul cind el este cetatean al unei tari a Uniunii.

B. Marcile de fabrica sau de comert la care se refera prezentul articol nu vor putea fi refuzate de la inregistrare sau invalidate decit in urmatoarele cazuri:
1) cind ele sint de natura sa aduca atingere anumitor drepturi cistigate de terti in tara in care se cere protectia;
2) cind ele sint lipsite de orice caracter distinctiv sau cind sint compuse exclusiv din semne sau indicatii putind sa serveasca, in comert, pentru a indica felul, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, locul de origine a produselor sau data productiei, sau cind ele au devenit uzuale in vorbirea curenta sau in practica comerciala, cinstita si constanta, din tara in care se cere protectia;
3) cind ele sint contrare moralei sau ordinii publice si, mai ales, cind sint de natura sa insele publicul; o marca nu va putea fi considerata ca fiind contrara ordinii publice pentru singurul motiv ca ea nu este conforma cu o oarecare dispozitie a legislatiei cu privire la marci, cu exceptia cazului cind aceasta dispozitie se refera ea insasi la ordinea publica. Aceasta nu modifica totusi aplicarea articolului 10 bis.

C. 1) Pentru a se aprecia daca marca este susceptibila de protectie, va trebui sa se tina seama de toate circumstantele de fapt, mai ales de durata folosirii marcii.
2) Nu vor putea fi refuzate in celelalte tari ale Uniunii marcile de fabrica sau de comert, pentru singurul motiv ca ele se deosebesc de marcile protejate in tara de origine numai prin unele elemente, care nu altereaza caracterul distinctiv si nu modifica identitatea marcilor, in forma sub care acestea au fost inregistrate in tara de origine.

D. Nimeni nu va putea beneficia de dispozitiile prezentului articol daca, marca pentru care se revendica protectia nu este inregistrata in tara de origine.

E. Totusi, in nici un caz, reinnoirea inregistrarii unei marci in tara de origine nu va atrage obligatia de reinnoire a inregistrarii in celelalte tari ale Uniunii in care a fost inregistrata marca.

F. Beneficiul prioritatii ramine cistigat pentru depozitele de marci constituite in termenul prevazut la articolul 4), chiar atunci cind inregistrarea in tara de origine nu are loc decit dupa expirarea acestui termen.


Articolul 6 sexies

Tarile Uniunii se obliga sa protejeze marcile de serviciu. Ele nu sint obligate sa prevada inregistrarea acestor marci.


Articolul 6 septies

1) Daca agentul sau reprezentantul celui care este titularul unei marci intr-una din tarile Uniunii va cere, fara autorizatia acestui titular, inregistrarea pe propriul sau nume a marcii respective in una sau mai multe din aceste tari, titularul va avea dreptul sa se opuna acestei inregistrari cerute sau sa reclame radierea ei sau, daca legea tarii ingaduie aceasta, sa ceara transferul inregistrarii in favoarea sa, afara de cazul in care agentul sau reprezentantul va aduce o justificare faptelor sale.

2) Titularul marcii va avea dreptul, sub rezerva alineatului 1) de mai sus, sa se opuna folosirii marcii de catre agentul sau reprezentantul sau, daca el nu a autorizat aceasta folosire.

3) Legislatiile nationale pot sa prevada un termen echitabil in care titularul unei marci va trebui sa valorifice drepturile prevazute de prezentul articol. Natura produsului pe care trebuie sa fie aplicata marca de fabrica sau de comert nu poate, in nici un caz, sa constituie un obstacol pentru inregistrarea marcii.


Articolul 7 bis

1) Tarile Uniunii se obliga sa admita la depunere si sa protejeze marcile colective apartinind unor grupari colective a caror existenta nu este contrara legii tarii de origine, chiar daca aceste grupari colective nu poseda o intreprindere industriala sau comerciala.

2) Fiecare tara va stabili conditiile speciale in care va fi protejata o marca colectiva si va putea sa refuze protectia, daca aceasta marca este contrara interesului public.

3) Totusi, protectia acestor marci nu va putea fi refuzata unei grupari colective a carei existenta nu este contrara legii tarii de origine, pentru motivul ca aceasta grupare colectiva nu este stabilita in tara in care este ceruta protectia, sau ca nu este constituita in conformitate cu legislatia acestei tari.


Articolul 8

Numele comercial va fi protejat in toate tarile Uniunii, fara obligatia de depunere sau de inregistrare, indiferent de faptul daca el face sau nu parte dintr-o marca de fabrica sau de comert.


Articolul 9

1) Orice produs care poarta in mod ilicit o marca de fabrica sau de comert sau un nume comercial va fi sechestrat in momentul efectuarii importului, in acele tari ale Uniunii in care marca sau numele comercial au dreptul la protectie legala.

2) Sechestrarea va fi, de asemenea, efectuata in tara in care a avut loc aplicarea ilicita, sau in tarile in care a fost importat produsul.

3) Sechestrarea va fi efectuata la cererea fie a procuraturii, fie a oricarei alte autoritati competente, fie a unei parti interesate, persoana fizica sau juridica, in conformitate cu legislatia interna a fiecarei tari.

4) Autoritatile nu vor fi obligate sa efectueze sechestrarea in caz de tranzit.

5) Daca legislatia unei tari nu admite sechestrarea la import, aceasta va fi inlocuita cu prohibirea importului sau cu sechestrarea in interior.

6) Daca legislatia unei tari nu admite nici sechestrarea la import, nici prohibirea importului, nici sechestrarea in interior, aceste masuri vor fi inlocuite pina la modificarea corespunzatoare a legislatiei, cu actiunile si mijloacele pe care legea tarii respective le-ar asigura, in astfel de cazuri, cetatenilor sai.


Articolul 10

1) Dispozitiile articolului precedent vor fi aplicabile in cazul folosirii directe sau indirecte a unei indicatii false cu privire la provenienta produsului sau la identitatea producatorului, a fabricantului sau a comerciantului.

2) Va fi, in orice caz, recunoscut ca parte interesata, fie ca este o persoana fizica sau juridica, oricare producator, fabricant sau comerciant angajat in producerea, fabricarea sau comertul acestui produs, si care este stabilit fie in localitatea fals indicata ca loc de provenienta, fie in regiunea in care este situata aceasta localitate, fie in tara fals indicata, fie in tara in care este folosita falsa indicatie de provenienta.


Articolul 10 bis

1) Tarile Uniunii sint obligate sa asigure cetatenilor Uniunii o protectie efectiva impotriva concurentei neloiale.

2) Constituie un act de concurenta neloiala orice act de concurenta contrar practicilor cinstite in materie industriala sau comerciala.

3) Va trebui sa fie interzise mai ales:
1. - orice fapte care sint de natura sa creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent;
2. - afirmatiile false, in exercitarea comertului, care sint de natura a discredita intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent;
3. - indicatiile sau afirmatiile a caror folosire, in exercitarea comertului, este susceptibila sa induca publicul in eroare cu privire la natura, modul de fabricatie, caracteristicile, aptitudinea la intrebuintare sau cantitatea marfurilor.


Articolul 10 ter

1) Tarile Uniunii se obliga sa asigure cetatenilor celorlalte tari ale Uniunii mijloace legale corespunzatoare pentru reprimarea eficace a tuturor faptelor prevazute in articolele 9, 10 si 10 bis.

2) In afara de aceasta, ele se obliga sa prevada masuri care sa permita sindicatelor si asociatiilor care reprezinta pe industriasii, producatorii sau comerciantii interesati, si a caror existenta nu este contrara legilor tarilor lor, sa actioneze in justitie sau pe linga autoritatile administrative, in vederea reprimarii faptelor prevazute la articolele 9, 10 si 10 bis, in masura in care legea tarii in care este ceruta protectia ingaduie aceasta sindicatelor si asociatiilor din tara respectiva.